Dictionar

Biometeorologic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (din fr. biométéorologique)

1. de biometeorologie.

2. care aparține biometeorologiei.

3. care se referă la biometeorologie.


Meteorologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. météorologique)

1. referitor la meteorologie.

2. buletin ~ = informaţie asupra condiţiilor de stare a vremii prezente şi a evoluţiei probabile a timpului.


Aerometeorograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerometeorograph)

1. aparat meteorologic pe aeronave pentru înregistrarea variaţiilor presiunii, temperaturii şi umidităţii aerului.


Agrometeorolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. agrométéorologue)

1. specialist în agrometeorologie, disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.


Agrometeorologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrométéorologie)

1. ştiinţă care studiază rolul condiţiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.


Almanah

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almanach, lat. almanachus)

1. publicaţie anuală care, pe lângă indicaţii astronomice şi meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare şi artistice etc.

2. publicaţie periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.


Amplitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.

2. lungimea pasului unui cal.

3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.

4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).

5. (fig.) întindere, amploare.

6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.

7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.


Astrometeorologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométéorologie)

1. studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor.