Parte de vorbire: adj.
Origine: (din fr. biométéorologique)
2. care aparține biometeorologiei.
3. care se referă la biometeorologie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. météorologique)
2. buletin ~ = informaţie asupra condiţiilor de stare a vremii prezente şi a evoluţiei probabile a timpului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerometeorograph)
1. aparat meteorologic pe aeronave pentru înregistrarea variaţiilor presiunii, temperaturii şi umidităţii aerului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. agrométéorologue)
1. specialist în agrometeorologie, disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrométéorologie)
1. ştiinţă care studiază rolul condiţiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almanach, lat. almanachus)
1. publicaţie anuală care, pe lângă indicaţii astronomice şi meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare şi artistice etc.
2. publicaţie periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.
3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométéorologie)
1. studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor.