Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méthodique)
1. (şi adv.) făcut cu metodă; sistematic.
2. metodologic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Methodik, rus. metodika)
1. ramură a pedagogiei care studiază principiile şi metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu.
2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu.
Parte de vorbire: adj., adv. (înv.)
Origine: (rs. методический)
1. adj. care este alcătuit cu metodă; metodic.
2. adj., adv. (care se desfășoară) după un plan organizat; metodic.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (metod + -icește)
1. în mod metodic; sistematic.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (metodică + -ian)
1. specialist în metodică; metodist.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. entraîner)
1. tr., refl. a(-şi) conserva şi dezvolta însuşirile fizice prin exerciţii metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuţie, acţiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mişcare.
4. refl. a se înflăcăra.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. entraînement)
1. complex de exerciţii desfăşurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreţ etc.
2. exerciţiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obţinerii unei producţii superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)
1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.
2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.
3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalogue, lat. catalogus)
1. caiet, listă, registru care conţine o înşirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document şcolar de evidenţă curentă a notelor şi frecvenţei elevilor.
3. broşură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cattedra, lat. cathedra)
1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecţia.
2. tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii.
3. post în învăţământ, funcţie de profesor.
4. unitate de bază în învăţământul superior, în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, metodică şi de cercetare ştiinţifică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comparatif, lat. comparativus)
1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie.
2. metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite.
3. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.