Parte de vorbire: adj., adv. (înv.)
Origine: (rs. методический)
1. adj. care este alcătuit cu metodă; metodic.
2. adj., adv. (care se desfășoară) după un plan organizat; metodic.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (metod + -icește)
1. în mod metodic; sistematic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. entraîner)
1. tr., refl. a(-şi) conserva şi dezvolta însuşirile fizice prin exerciţii metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuţie, acţiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mişcare.
4. refl. a se înflăcăra.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)
1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.
2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.
3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médical)
2. concediu ~ = concediu de boală; gimnastică ~ă = sistem de exerciţii metodice de gimnastică având ca scop corectarea diferitelor defecte fizice sau fiziologice.