Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Methodik, rus. metodika)
1. ramură a pedagogiei care studiază principiile şi metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu.
2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (surdo- + metodică)
1. ramură a surdopedagogiei care studiază metodele şi procesele de predare în învăţământul special pentru hipoacuzici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalogue, lat. catalogus)
1. caiet, listă, registru care conţine o înşirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document şcolar de evidenţă curentă a notelor şi frecvenţei elevilor.
3. broşură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cattedra, lat. cathedra)
1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecţia.
2. tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii.
3. post în învăţământ, funcţie de profesor.
4. unitate de bază în învăţământul superior, în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, metodică şi de cercetare ştiinţifică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comparatif, lat. comparativus)
1. bazat pe comparaţie; pentru o comparaţie.
2. metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparaţie, structura gramaticală a limbilor înrudite.
3. (gram.) grad ~ (şi s. n.) = formă a adjectivului şi a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éducation, lat. educatio)
1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.
2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
3. bună creștere, bună cuviință.
4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élaboration)
1. acțiunea de a elabora și rezultatul ei; elaborare.
2. producerea (a ceva) la finalul unei munci îndelungate și/sau a unei modificări complexe.
3. formulare definitivă (printr-o muncă metodică și susținută) a unei idei, doctrine, a unui text de lege etc.
4. (var.) (înv.) elaborațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (inter- + asistenţă)
1. asistenţă cu caracter de reciprocitate.
2. formă de activitate metodică a cadrelor didactice în asistenţa reciprocă la lecţii, în scopul unui schimb de experienţă.