Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode)
1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru.
2. totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină.
3. manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc.
4. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și societății.
5. (var.) (înv.) metoadă, (înv.) metod.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-butyrométrie)
1. metodă de dozare a materiei grase din lapte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)
1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acupuncture)
1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. accusatorial)
1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphogamie)
1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de acelaşi individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare şi formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucişată între indivizii deosebiţi ai unor specii apropiate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. airlift)
1. metodă de explorare a sondelor prin erupţie artificială, ţiţeiul fiind împins la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenţa de greutate specifică între apă şi emulsia de aer din apă.