Dictionar

metodă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode)

1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru.
2. totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină.
3. manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc.
4. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și societății.
5. (var.) (înv.) metoadă, (înv.) metod.
 

acidobutirometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acido-butyrométrie)

1. metodă de dozare a materiei grase din lapte.
 

acumetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acoumétrie)

1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
 

acupunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acupuncture)

1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.
 

acuzatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. accusatorial)

1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.
 

adelfogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphogamie)

1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de același individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare și formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai unor specii apropiate.
 

aerlift

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. airlift)

1. metodă de explorare a sondelor prin erupție artificială, țițeiul fiind împins la suprafață cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferența de greutate specifică între apă și emulsia de aer din apă.