Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bobinage)
1. acțiunea de înfășurare a sârmei sau a unui material flexibil pe bobine; (prin metonimie) set de fire înfășurate; bobinare.
2. (concretizat) totalitatea bobinelor unei mașini, ale unui aparat electric etc.
Parte de vorbire: s.n. (franțuzism)
Origine: (fr. bric-à-brac)
1. mulțimea obiectelor de mică valoare și de proveniență variată, prezentate în cea mai mare dezordine; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate; (prin metonimie) magazin de vechituri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désinfection)
1. acțiunea de a dezinfecta și rezultatul ei; dezinfectare, dezinfectat.
2. operație de igienă care are ca scop eliminarea agenților infecțioși și a germenilor patogeni dintr-un anumit loc; (prin metonimie) serviciul de igienă responsabil de această operațiune.
3. (fig.) lupta împotriva (și distrugerea) corupţiei morale.
4. (var.) (înv.) dezinfecțiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. évaporation)
1. acțiunea de a (se) evapora și rezultatul ei; evaporare.
2. transformarea mai mult sau mai puțin lentă a unui lichid în vapori.
3. (prin metonimie) vaporii care se formează la suprafața unui lichid, a unui corp solid.
4. eliminare sub formă de vapori a lichidului unui corp; emanație.
5. (var.) (înv.) evaporațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. fervenza)
1. starea sufletească pasională a unei persoane care experimentează entuziasm, ardoare, zel (religios); (prin metonimie) manifestarea acestei stări de spirit; fervoare.
2. (în special) entuziasm și ardoare pasională pentru un autor, o operă literară etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flagellation, lat. flagellatio)
1. acțiunea de a biciui sau de a fi biciuit ca pedeapsă sau penitență; flagelare.
2. (prin metonimie) pictură reprezentând flagelarea lui Hristos.
3. perversiune sexuală care constă în practicarea biciuirii pentru a obține satisfacție sexuală; flagelantism.
4. masaj prin loviri scurte cu degetele sau cu palete.