metonimie
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. métonymie, lat., gr. metonymia)
Etimologie: (fr. métonymie, lat., gr. metonymia)
1. figură de stil, constând în inversarea cauzei prin efect, a abstractului prin concret, a noțiunilor morale prin cele fizice etc. și invers.
2. procedeu lingvistic care constă în înlocuirea unui cuvânt cu un alt cuvânt care menține o relație logică cu primul, de exemplu un obiect prin materialul său, un conținut prin containerul său, partea prin întregul etc.