artefice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. artefice)

1. (rar) meșter; meșteșugar, muncitor.
2. artist.
3. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit.

artificial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artificiel, lat. artificialis)

1. făcut de om; nenatural; meșteșugit.
2. (și adv.) prefăcut, nesincer; artificios.
3. arbitrar.

artificiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. artificium, după fr. artifice)

1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori.

artizan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artisan)

1. meșteșugar, meseriaș (din evul mediu).
2. creator de artă în stil popular.
3. (fig.) autor, realizator, creator a ceva.

artizanat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artisanat)

1. breaslă, sistem de organizare a muncii pe bresle; totalitatea artizanilor.
2. arta meșteșugarilor.
3. unitate comercială cu obiecte artizanale.

atelier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
8. (înv.) șantier.