Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. artificiel, lat. artificialis)
1. făcut de om; nenatural; meşteşugit.
2. (şi adv.) prefăcut, nesincer; artificios.
3. arbitrar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. casuistique)
1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phraséologue)
1. cel care se exprimă în fraze meşteşugite, dar lipsite de conţinut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maniéré)
1. cuviincios, bine crescut, politicos; cu maniere frumoase.
2. (despre stil) afectat; meşteşugit; artificial.