Dictionar

meșteritoare

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (meșteri + -toare)

1. (în superstiții) meșteră, vrăjitoare.
 

artefice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. artefice)

1. (rar) meşter; meşteşugar, muncitor.
2. artist.
3. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit.
 

factotum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. factotum, lat. fac totum)

1. inv. (fam.) persoană care iniţiază, hotărăşte şi rezolvă diferite treburi într-o instituţie, organizaţie etc.
2. (fig.) meşter la toate.
 

figurist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. figuriste)

1. meşter specializat în lucrări de artă.
 

intarsiator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. intarsiatore)

1. artist sau meșter care efectuează lucrări de intarsie; intarsier.
 

orfevru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orfèvre)

1. meşter în lucrări de orfevrărie.
2. (fig.) artist subtil.
 

artificial

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT artificialis
2. FR artificiel
3. EN artificial
4. DE künstlich
5. RU искусственный
6. HU mesterséges