Dictionar

Antimefitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiméphitique)

1. (substanţă, remediu) împotriva miasmelor.


Miasmatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. miasmatique)

1. care conţine sau produce miasme; pestilenţial.


îmbâcsit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. îmbâcsi)

1. care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme.

2. (reg.) care este umplut peste măsură; îndesat.

3. (expr.) a fi (cam) ~ la minte = a fi prost.


înmiasmare

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (înmiasma)

1. umplere cu mirosuri neplăcute sau infectare cu miasme; înmiresmare.


înmiasma

Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (în- + miasmă)

1. a infecta aerul, un loc etc. cu miasme; a înmiresma.


înmiasmat, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (înmiasma)

1. infectat cu miasme; înmiresmat.