Dictionar

Rezultate principale (Mică):

Mică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mica)

1. mineral din silicat de aluminiu şi potasiu cristalizat, clivabil, care abundă în rocile eruptive şi metamorfice.


Rezultate secundare (Mică):

Aerotermodinamică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérothermodynamique)

1. ştiinţă care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.


Bandceramică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bandkeramik)

1. ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate.


Biodinamică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT biodynamica

2. FR biodynamique

3. EN biodynamics

4. DE Biodynamik

5. RU биодинaмикa

6. HU biodinamika


Cheie de determinare; cheie dichotomică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT clavis analytica

2. FR clef analytique; clef dichotomique

3. EN analytical-key, dichotomous key

4. DE analytischer Bestimmungsschlüssel

5. RU ключ для определеие

6. HU határozó kulcs; dichotómikus kulcs, kétágú kulcs


Crenă; inciziune mică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT crena; crenatura

2. FR crénelure

3. EN crena; crenatura; crenelling

4. DE Kerbe; Kerbzähne, Zacken

5. RU зaрубкa; нaдрез

6. HU csipkézet, levélcsipke, rovátka


Cromodinamică

Parte de vorbire: s.
Origine: (cromo1- + dinamică)

1. teorie recentă din fizica particulelor elementare.


Absidiolă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absidiole)

1. mică absidă.


Academiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. académiser)

1. (arte) a da figurilor o poză academică.


Acceptor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.

2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă.


Acervul

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.

2. grămadă mică.

3. glomerul de flori sau de fructe.

4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.

5. himeniu nud.


Acetoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.


Acid, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăţi acide.

2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.

3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.

4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.