Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mycétophage, cf. gr. mykes „ciupercă” + phagein „a mânca”)
1. (despre animale) care se hrănește cu ciuperci; fungivor, micofag.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT fungivorus; mycetophagus
2. FR animal mycophage; animal fungivore; animal mycetophage
3. EN fungivore animal; mycetoophagous animal
4. DE myzetophag; Pilzfresser (Tier)
5. RU rрибопожирaтель; rрибоядный
6. HU micetofág (állat), gombaevő