Rezultate secundare (Mici):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mitchourinien)
1. I. care aparține miciurinismului, privitor la miciurinism, care se întemeiază pe miciurinism; miciurinist.
2. II. adept al miciurinismului; miciurinist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (Miciurin, n. pr. + -ism)
1. teorie elaborată de V. Miciurin, care se referă la metodele de hibridare artificială, de educare dirijată şi de selecţie artificială a organismelor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (Miciurin + -ist)
1. I. referitor la miciurinism, propriu miciurinismului (teorie care, contestând principiile genetice ale lui Gregor Mendel, se referă la metodele de hibridizare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor).
2. care se întemeiază pe miciurinism; (rar) miciurinian.
3. legat de savantul sovietic Ivan Vladimirovici Miciurin, de opera sa, de teoriile sale.
4. II. adept al miciurinismului; miciurinian.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)
1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. absidial)
1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abziehbild)
1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acariens)
1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétylénique)
1. (despre compuşi chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)
1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.