Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétylénique)
1. (despre compuşi chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cyclique, gr. kyklikos)
1. adj. care se desfăşoară în cicluri; periodic.
2. (despre compoziţii muzicale) alcătuit din mai multe părţi independente.
3. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil.
4. (despre compuşi chimici) care are catenele închise în ciclu.
5. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mişcări care, funcţional, se repetă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. corroder, lat. corrodere)
1. (despre agenţi chimici) a roade, a degrada unele materiale, metale etc.
2. a pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu soluţie corosivă.
3. (text.) a decolora pe anumite porţiuni o ţesătură în vederea obţinerii unor desene; a ronja.
4. (fig.) a distruge cu încetul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diatomique)
1. (despre elemente sau compuşi chimici) cu molecula din doi atomi; biatomic.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. double-décimètre)
1. rigla școlară clasică, gradată (în centimetri și milimetri) pe o lungime de douăzeci de centimetri.
2. instrument în formă de riglă avînd lungimea de 20 de centimetri (folosit la măsurarea lungimilor mici).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. tableau de feutre)
1. tablou constând dintr-o suprafaţă de flanelă pe care se aplică figuri decupate dintr-o hârtie specială şi care permite să se demonstreze elevilor (mici) combinaţii interesante.