microbian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. microbien)

1. produs de microbi; care răspândește microbi.

microbibliografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + bibliografie)

1. bibliografie sub formă de microfilm sau de microfișă.

microbicid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. microbicide)

1. I. care distruge microbii; care are proprietatea de a ucide microbii; antiseptic.
2. II. produs chimic sau medicamentos având proprietatea de a distruge microbii.

microbiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + biografie)

1. biografie sumară, de mici proporții.

microbiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. microbiologue)

1. specialist în microbiologie, știință care se ocupă cu studiul microorganismelor; microbiologist.

microbiologie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT microbiologia
2. FR microbiologie
3. EN microbiology
4. DE Microbiologie
5. RU микробиолоrия
6. HU mikrobiológia, mikroorganizmusokkal foglalkozó tudomány

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

aeroscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroscope)

1. aparat cu probe de aer, supuse unui examen microbiologic.

aeroscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)

1. investigare a condițiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.

aglutinină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular și limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.

aglutinogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglutinogène)

1. substanță proteică din compoziția microbilor și a globulelor roșii care produce aglutinina.