Dictionar

Abioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.

2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.


Aerobioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérobiose)

1. mod de viaţă al microorganismelor aerobe; oxibioză.

2. viaţă condiţionată de prezenţa oxigenului liber din atmosferă.

3. (anton.) anaerobioză.


Aerotaxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérotaxie)

1. mişcare de orientare a microorganismelor din apă în funcţie de repartizarea oxigenului.


Amonificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. ammonisation)

1. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor şi a altor compuşi organici din sol sub acţiunea microorganismelor.


Ansă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coş etc.

2. fir de platină sau de nichelină în formă de laţ, care serveşte la recoltarea sau la însămânţarea microorganismelor.

3. formaţie anatomică în formă de toartă.

4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.

5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.


Antibiotic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antibiotique)

1. I. care împiedică dezvoltarea diverșilor microbi sau îi distruge; (biol.) care inhibă activitatea unor specii.

2. II. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi.

3. substanță produsă de organisme vegetale sau animale, sau reprodusă prin sinteză, și care, la doze foarte mici, are proprietatea de a inhiba creșterea sau chiar distrugerea bacteriilor și microorganismelor.

4. ~e beta-lactamice (sau beta-lactamine) = clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor; în această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.