Dictionar

Rezultate secundare (Migraţie):

Emigraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émigration, lat. emigratio)

1. emigrare, expatriere.

2. situaţie, stare a celui emigrat.

3. timpul cât cineva emigrează.

4. totalitatea persoanelor emigrate într-o anumită perioadă din aceeaşi ţară.


Imigraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immigration)

1. imigrare; situaţie a celui imigrat.

2. totalitatea imigrărilor dintr-o anumită perioadă.


Intermigraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. inter-migration)

1. (biol.) migraţie a două populaţii, una luând locul celeilalte.


Transmigraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. transmigration, lat. transmigratio)

1. concept de teologie și de filozofie metafizică conform căruia, după moarte, sufletul părăsește trupul și își găsește un nou înveliș sau formă de existență; metempsihoză, transmigrare.

2. (înv.) migrație în altă țară; emigrare.

3. (var.) (înv.) transmigrațiune.


Anaforeză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaphorèse)

1. migraţie a soluţiilor coloidale spre anod sub acţiunea curentului electric.


-FOREZĂ

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -phorèse, cf. gr. phoresis „deplasare, împrăștiere, transport”)

1. „împrăștiere, diseminare, migrație, deplasare”.


Intermigraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. inter-migration)

1. (biol.) migraţie a două populaţii, una luând locul celeilalte.


Metempsihoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métempsycose)

1. concepţie religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existenţe, reîncarnându-se succesiv; transmigraţie.


Metensomatoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métensomatose)

1. (rel.) transmigraţie a unui corp în altul.


Transmigraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. transmigration, lat. transmigratio)

1. concept de teologie și de filozofie metafizică conform căruia, după moarte, sufletul părăsește trupul și își găsește un nou înveliș sau formă de existență; metempsihoză, transmigrare.

2. (înv.) migrație în altă țară; emigrare.

3. (var.) (înv.) transmigrațiune.