Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. migration, lat. migratio)
1. deplasare în masă a unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul.
2. deplasarea în masă a unor animale sau păsări dintr-o regiune într-alta în vederea reproducerii, a căutării de hrană etc.
3. mișcarea apei în sol; înaintarea petrolului în rocile sedimentare.
4. ~ profesională = deplasare a unei părți din mâna de lucru dintr-o meserie într-alta.
5. ~a capitalului = deplasarea capitalului dintr-o țară în alta, dintr-o ramură de producție în alta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. diapirismo)
1. migraţiune lentă a unor roci din zonele profunde spre suprafaţă sub acţiunea presiunii din scoarţa terestră.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. passage, it. passaggio, germ. Passage)
1. spațiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o stradă în alta.
2. încrucișare a unui drum cu o cale ferată, a două drumuri sau a două căi ferate.
3. trecere fără oprire a unui tren printr-o stație de cale ferată.
5. fragment (mai lung) citat dintr-o altă lucrare.
6. frază melodică a unei compoziții.
7. migrațiune periodică a păsărilor.
8. (echit.) alură a calului constând într-un trap scurt, mai cadențat și mai elevat.
9. spațiu al manejului în care se execută acest mers.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. transmigration, lat. transmigratio)
1. concept de teologie și de filozofie metafizică conform căruia, după moarte, sufletul părăsește trupul și își găsește un nou înveliș sau formă de existență; metempsihoză, transmigrare.
2. (înv.) migrație în altă țară; emigrare.
3. (var.) (înv.) transmigrațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. migra)
1. acțiunea de a migra și rezultatul ei; migrațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. germ. Illimerisation)
1. (geol.) migrațiune a particulelor coloidale de argilă în sol.