Parte de vorbire: s.
Origine: (eminescian + -ism)
1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.
2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.
3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (Eminescu + -logie)
1. studiul vieţii şi al operei lui Mihai Eminescu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + junimism)
1. şcoală estetică, iniţiată de Mihail Dragomirescu, care reactualizează principiile junimiste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. perestroika)
1. doctrină ideologică, iniţiată de Mihail Gorbaciov, care preconiza un socialism democratic cu faţă umană, de restructurare a sistemului sovietic, prin pluripartitism, proprietate privată, economie centralizată, de piaţă etc.
Parte de vorbire: subst. comun
Origine: (abrev. din „автома́т Кала́шникова 1947”)
1. pușcă de asalt din 1947, inventată de inginerul rus Mihail Timofeevici Kalașnikov și construită de sovietici, sau orice pușcă similară construită după acest design.