Dictionar

miime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mie + -ime)

1. număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg; promilă.
2. unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc.
 

academic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece.
 

academician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. académicien)

1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.
 

academist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. académiste)

1. I. referitor la academism, care aparține academismului.
2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.
 

acardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acardie)

1. (embriologie) malformație embrionară constând în lipsa inimii.
 

acardiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acardiotrophia)

1. (med.) atrofie a inimii.
 

acefalocardie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalocardia)

1. lipsă congenitală a capului și a inimii.