Dictionar

Rezultate secundare (Mijloace,):

Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Agrologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrologie)

1. agrotehnică.

2. studiul factorilor de vegetaţie şi a mijloacelor tehnice de ameliorare.


Alegorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.

2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.

3. (muz.) compoziţie care impresia urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.


Aloca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. allouer)

1. a prevedea, a destina mijloace băneşti sau materiale.


Analitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.

2. chimie = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.

3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.

4. geometrie = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.


Anexa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annexer)

1. a alătura, a alipi, a adăuga.

2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin.