Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autochorie)
1. (bot.) fenomenul prin care anumite specii de plante își dispersează singure semințele; răspândire a semințelor prin mijloacele proprii ale plantei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automatique)
2. s. f. ramură a ştiinţei şi tehnicii care studiază metodele şi mijloacele utilizate pentru conceperea şi construirea sistemelor automate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aviation)
1. zbor cu ajutorul avioanelor.
2. disciplină care studiază tehnica şi zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.
3. personalul şi mijloacele de zbor ale unei ţări, ale unei societăţi comerciale etc.
4. forţă aeriană înglobând personalul şi avioanele militare ale unei armate.
5. ~ sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. banking /principle/)
1. principiu ~ = ansamblu de idei privind politica monetară, reprezentat de un grup de economişti englezi, care susţineau că mijloacele de circulaţie nu se pot reduce numai la aur şi la simbolurile lui, ci trebuie completate cu banii de credit emişi de bănci pe baza (re)scontării poliţelor comerciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bi- + mediană)
1. segment de dreaptă care uneşte, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classe, germ. Klasse)
1. grup de obiecte, fenomene, fiinţe cu însuşiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însuşiri comune care satisfac o condiţie sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie, acelaşi rol în organizarea muncii , acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, o psihologie şi o conştiinţă socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură şi ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învăţământ, cuprinzând elevi de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleaşi materii.
7. sală în care se ţin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.