activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

agrologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrologie)

1. agrotehnică.
2. studiul factorilor de vegetație și a mijloacelor tehnice de ameliorare.

analitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor.
3. limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate.
4. filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii.
5. care utilizează calculul algebric și infinitezimal.
6. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.

antropocor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropochore)

1. răspândit de către om sau cu ajutorul mijloacelor create de el.

aparat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

1. sistem tehnic care servește pentru o operație tehnică, științifică etc.
2. instalație, unealtă pentru exerciții gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeași funcție în organism; totalitatea organelor care îndeplinesc o funcție oarecare (de secreție, sexuală, vasculară).
4. totalitatea serviciilor unei instituții.
5. totalitatea procedeelor și mijloacelor într-o anumită muncă.
6. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia.
7. ~ științific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă științifică.
8. ~ critic = notele explicative care însoțesc un text, comentat de editor.

arhaizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. archaïsant)

1. care aparține sau tinde să aparțină mijloacelor de exprimare din trecut; cu aspect voit arhaic.
2. califică stilul unui text, unui discurs et cetera, care se remarcă prin utilizarea recurentă a formelor vechi și arhaismelor.