Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandement)
1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.).
2. (fig.) sentinţă, precept, normă, regulă.
3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission)
1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.
2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operaţie de cumpărare, de vânzare etc.
3. cotă din suma unei operaţii comerciale în comision, reţinută de cel care face (sau mijloceşte) operaţia.
4. remuneraţie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courtage)
1. ocupaţie de curtier; brokeraj.
2. scăzământ făcut sub formă de plată cuvenită curtierilor, pentru tranzacţiile şi operaţiile încheiate prin mijlocirea lor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. courtier)
1. persoană a cărei profesie constă în mijlocirea contactului dintre vânzători și cumpărători, rezultând astfel o activitate de brokeraj, pentru încheierea tranzacțiilor bursiere sau comerciale; broker.
2. (prin ext.) persoană care acționează ca intermediar într-o tranzacție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. intermedio, fr. intermède)
1. mijlocire.
2. prin ~l cuiva (sau a ceva) = prin mijlocirea, cu ajutorul cuiva (sau a ceva).
3. mică lucrare dramatică (comică), muzicală sau coregrafică, prezentată ca divertisment între două acte ale unei opere dramatice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. langage)
1. proces de comunicare a ideilor și sentimentelor prin mijlocirea limbii.
2. (inform.) sistem de caractere și simboluri folosit în programare.
3. ~ formalizat = limbaj artificial, dintr-un sistem de semne convenționale.
4. limbă.
5. fel caracteristic de exprimare.
6. (fig.) orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor.