Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrasse)
1. cordon care ţine strâns mijlocul unei perdele sau draperii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)
1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothème)
1. segment de dreaptă care uneşte centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălţime a feţei laterale a unei piramide regulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arène, lat. arena)
1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguş), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafaţă de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competiţiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activităţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baroque, it. barocco)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârşitul Renaşterii şi mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea şi monumentalitatea formelor, ornamentaţia excesivă, inventivitatea şi fantezia exprimării.
2. stil de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. boccia)
1. joc sportiv, de origine italiană, la care participanţii, aşezaţi la echidistanţă faţă de ţintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu nişte mingi de lemn.