Dictionar

Rezultate secundare (Mileniul):

Britonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brittonique)

1. referitor la populaţiile celtice din Marea Britanie, către mileniul I a. Chr.

2. (s. f.) ramură a limbii celtice.


Daoism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. taoïsme)

1. filozofie religioasă chineză fondată de Lao-tzu, cu origini incerte care se situează aproximativ în mileniul I î.Hr., care este în același timp o religie organizată, un misticism solitar și un set de practici oculte.

2. (var.) taoism.


Hitit, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr., engl. hittite)

1. (adj., s.m.f.) (cel) care a aparținut poporului din Antichitate care s-a stabilit în Asia Mică în mileniul al II-lea î.Hr.

2. (adj.) care este propriu, care aparține hitiților, civilizației lor.

3. (s.f.) limba vorbită și scrisă de hitiți.


Indian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din India.

2. amerindian.

3. adj. care aparține Indiei; indic; hindus.

4. arta = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului.


Micenian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mycénien)

1. (locuitor) din Micene (Grecia).

2. artă = artă dezvoltată în lumea aheeană, din mileniul II î.Chr.

3. (s. n.) foarte vechi dialect grec.


Megalitism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (megalit + -ism, cf. fr. mégalithisme)

1. formă de arhitectură neolitică caracterizată prin ridicarea megaliților.

2. cultura materială reprezentată de folosirea pietrelor mari pentru construirea monumentelor, din mileniul V î.Hr. până la sfârșitul mileniului III î.Hr.