Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. milliter, lat. militare)
1. a lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. militant)
1. (cel) care militează; luptător, combatant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. militantisme)
1. concepţie, atitudine, activitate de militant.
2. atitudinea persoanelor care militează activ într-o organizație, un partid politic, un sindicat etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)
1. adj. care ţine de armată; ostăşesc.
2. stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean.
3. care se bazează pe armată; de război.
4. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (militar + -icește)
1. din punct de vedere militar; militarmente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. militarisme, germ. Militarismus)
1. politică care acordă armatei şi celorlalte instituţii militare un loc preponderent în societate, iar conducătorilor militari un rol principal în dirijarea politicii interne şi externe a ţării.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. militariste)
1. (individ) care este un susținător al militarismului, care îi apără tezele.
2. I. referitor la militarism; care este în favoarea militarismului.
3. II. partizan al militarismului; sprijinitor al militarismului.
4. (antonime) antimilitarist, pacifist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. abolla)
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)
1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.
2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influenţă.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care dă deţinătorului dividende.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adjutant)
1. ofiţer care îndeplineşte pe lângă un şef militar atribuţii corespunzătoare unei funcţii de subofiţer.
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. embusqué)
1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucţie, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.