militant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. militant)

1. (cel) care militează; luptător, combatant.

militantism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. militantisme)

1. concepție, atitudine, activitate de militant.
2. atitudinea persoanelor care militează activ într-o organizație, un partid politic, un sindicat etc.

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizații de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.

democrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.

militantism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. militantisme)

1. concepție, atitudine, activitate de militant.
2. atitudinea persoanelor care militează activ într-o organizație, un partid politic, un sindicat etc.

pion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pion)

1. (șah) piesă de cea mai mică valoare.
2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis.
3. (fig.) element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant pentru o cauză.

soldat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. soldato, germ. Soldat)

1. militar care servește în armată fără a fi gradat.
2. militar de profesie.
3. (fig.) militant activ pentru o cauză.

taliban

Parte de vorbire:  I. s.m., II. adj.  
Etimologie: (cf. fr. taliban; plural în lb. paștu pt. taleb „student”)

1. I. (în general) student la teologie islamică.
2. (în Afghanistan) membru al unei mișcări islamice fundamentaliste și armate; militant fundamentalist sunnit.
3. (fig.; depr.) persoană (extrem de) conservatoare.
4. II. referitor la fundamentaliștii sunniți.