Dictionar

alerta

Parte de vorbire:  I. vb. tr, II. vb. intr.  
Etimologie: (fr. alerter)

1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
 

amiralitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ammiralità)

1. cea mai înaltă autoritate a marinei militare.
 

antantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entente)

1. denumire dată unor alianțe politico-militare dintre state imperialiste.
2. înțelegere, alianță.
 

antinuclear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antinucleaire, engl. antinuclear)

1. care se opune utilizării civile sau militare a energiei nucleare; împotriva armelor nucleare.
2. (antonim) pronuclear.
 

armament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armement, lat. armamentum)

1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unități militare, a unei nave, țări etc.
2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare.
 

armat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. armé)

1. (înv.) înzestrat cu arme, pregătit pentru luptă; înarmat.
2. (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos.
3. forțe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei țări.
4. (despre un conflict) însoțit de acțiuni militare.
5. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere.
6. (despre beton) prevăzut cu o armătură.
7. (antonim) nearmat.