Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amimie)
1. pierdere patologică a capacităţii de exprimare prin mimică a unor stări afective, idei etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cabotin)
1. I. care are un comportament teatral; prefăcut, fals.
2. II. (în trecut, în Franţa) actor ambulant.
3. actor lipsit de talent; (prin ext.) orice actor fără talent.
4. (prin ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmăreşte să se facă remarcat.
5. (prin ext.) persoană căreia îi lipsește naturalețea, ale cărei atitudini, maniere sunt prea studiate și prea teatrale; persoană cu comportament teatral.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cotillon)
1. vechi dans de societate cu figuri şi scene de mimică pentru patru sau opt dansatori; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. fonomimico)
1. metodă ~ă = metodă de însuşire a literelor de către copii, constând în fixarea sunetului vizual prin gestică şi mimică; fonomimie.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. Gestik)
2. s. f. ansamblu de gesturi, de mişcări (in)voluntare care, alături de mimică, constituie forma nonverbală a comunicării.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mimer)
1. a interpreta (un rol, o piesă) prin mimică.
2. a imita gesturile, vocea, felul de a fi al cuiva.