OK
X
mina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. miner)
1.
tr.
a
planta
mine
pe
un
teren
sau
într-o
apă
(în
scop
de
distrugere).
2.
tr.,
refl.
(fig.)
a
(se)
slăbi,
a
(se)
distruge
(cu
încetul),
a
(se)
măcina.
(a) infecta; (a) contamina
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
inficere
2.
FR
infecter;
contaminer
3.
EN
infect
4.
DE
infizieren;
verseuchen
5.
RU
зaрaжaть
инфицировaть
6.
HU
(meg)
fertőz,
infektál
acidamină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acidamine)
1.
corp
chimic
rezultat
din
transformarea
treptată
a
albuminoidelor.
adermină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adermine)
1.
(biol.)
vitamină
solubilă
în
apă
care
există
în
multe
forme
și
care
participă
în
special
la
metabolismul
lipidelor;
piridoxină,
vitamina
B6.
albumină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. albumine)
1.
substanță
organică
din
grupul
proteinelor,
în
compoziția
albușului
de
ou,
a
sângelui
și
a
altor
lichide
organice.
alumină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alumine)
1.
oxid
natural
de
aluminiu,
divers
colorat,
având
la
bază
un
mare
număr
de
pietre
prețioase.
amfetamină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amphétamine)
1.
substanță
sintetică,
creată
pentru
prima
dată
de
chimistul
român
Lazăr
Edeleanu
în
1887,
cu
o
puternică
acțiune
stimulatoare
asupra
sistemului
nervos
central;
(marcă
comercială)
benzedrină.
abajur
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abat-jour)
1.
dispozitiv
pentru
a
rabata
lumina
unei
lămpi.
2.
acoperitoare
de
metal,
de
hârtie
etc.
care
se
pune
la
o
lampă
pentru
a
reflecta
lumina
într-o
anumită
direcție.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
ABDOMIN(O)-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. abdomin/o/-, cf. lat. abdomen „pântece, abdomen”)
1.
„abdomen,
abdominal”.
abdominalgie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abdominalgie)
1.
(med.)
durere
care
apare
între
piept
și
regiunea
pelviană;
durere
abdominală.
abdominoscop
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abdominoscope)
1.
instrument
în
abdominoscopie
pentru
examinarea
cavității
și
a
organelor
abdominale;
peritoneoscop.
2.
(var.)
abdomenoscop.