mina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. miner)

1. tr. a planta mine pe un teren sau într-o apă (în scop de distrugere).
2. tr., refl. (fig.) a (se) slăbi, a (se) distruge (cu încetul), a (se) măcina.

(a) infecta; (a) contamina

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inficere
2. FR infecter; contaminer
3. EN infect
4. DE infizieren; verseuchen
5. RU зaрaжaть инфицировaть
6. HU (meg) fertőz, infektál

acidamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.

adermină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adermine)

1. (biol.) vitamină solubilă în apă care există în multe forme și care participă în special la metabolismul lipidelor; piridoxină, vitamina B6.

albumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumine)

1. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice.

alumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alumine)

1. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase.

amfetamină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphétamine)

1. substanță sintetică, creată pentru prima dată de chimistul român Lazăr Edeleanu în 1887, cu o puternică acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; (marcă comercială) benzedrină.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

ABDOMIN(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. abdomin/o/-, cf. lat. abdomen „pântece, abdomen”)

1. „abdomen, abdominal”.

abdominalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominalgie)

1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.

abdominoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.
2. (var.) abdomenoscop.