Rezultate secundare (Minciună):
Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (minciună)
1. a nu spune adevărul; a spune ceva contrar adevărului; a minți.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. démystifier)
1. a înlătura o mistificare, o minciună.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissimulation, lat. dissimulatio)
1. acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulare.
2. faptul de a ascunde sau de a fi ascuns, de a masca un obiect, un sentiment, o acțiune etc.
3. acțiune prin care o persoană încearcă să ascundă, prin minciună sau prin mijloace frauduloase, un fapt jenant sau compromițător.
4. (var.) disimulațiune, (înv.) disimulăciune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabulation, lat. fabulatio)
1. prezentare a unor fapte sau întâmplări imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciună.
3. afabulaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fallacieux, lat. fallaciosus)
1. care se bazează pe o minciună sau un fals; care caută să înșele, să inducă în eroare; înșelător, amăgitor.
2. (prin ext.) care nu are o bază serioasă, care este fără fundament; iluzoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invention, lat. inventio)
1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial.
3. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună.
4. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică.