Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (minciună)
1. a nu spune adevărul; a spune ceva contrar adevărului; a minți.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débiter)
1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc.
2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni.
3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăţi de anumite forme şi dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détecteur)
1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanţelor toxice de luptă, a radiaţiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc.
2. ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii.
3. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice şi a emoţiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. équilibriste)
1. specialist în echilibristică.
2. persoană care face exerciții în poziții în care echilibrul este greu de menținut; acrobat.
3. (fig.) persoană abilă, care ştie să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al şireteniei, minciunii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imposteur, lat. impostor)
1. cel care caută prin minciuni şi prefăcătorie să treacă drept altcineva; şarlatan, escroc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inventer)
1. a găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci.
2. a scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. lie detector)
1. aparat capabil să detecteze şi să înregistreze anumite reacţii emotive în timpul interogatoriilor poliţieneşti, aproximând atitudinea interogatului în ceea ce priveşte adevărul; detector de minciuni.