Dictionar

mineral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (rus. mineral, fr. minéral, lat. mineralis)

1. adj. referitor la minerale, care conține minerale.
2. apă ~ă = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze.
3. de piatră.
4. s. n. corp solid, care se află în natură cristalizat, sau amorf (în interiorul, sau la suprafața pământului).
 

mineralier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minéralier)

1. navă specială pentru transportul de minereuri.
 

mineraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. minéraliser)

1. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma în mineral.
2. tr. a modifica apa prin descompunerea substanţelor minerale.
3. a da aspect de mineral.
 

mineralizaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minéralisation)

1. mineralizare.
2. depozitare a unor substanţe minerale în ţesuturile vii.
 

mineralizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. minéralisateur)

1. adj. care preface un metal în mineral, combinându-se cu el; mineralizant.
2. s. n. substanţă care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale.
 

mineralog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. mineralog, germ. Mineralog)

1. specialist în mineralogie, știință care se ocupă cu studiul complex al mineralelor; (înv.) mineralist, (înv.) mineralizator, (înv.) mineralogist.
 

acvacultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaculture)

1. creştere a animalelor şi a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură.
2. cultură, fără pământ, într-o soluţie de săruri minerale.
 

aerolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérolithe)

1. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă.
 

afloriment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affleurement)

1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafaţă, datorită eroziunii.
 

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de maşini care lucrează în acelaşi timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriş, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale.
 

agrogeologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrogéologie)

1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.
 

akermanit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. акерманит [ɐkʲɪrmɐˈnʲit])

1. (mineralogie) silicat de calciu şi de magneziu natural.