Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affleurement)
1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafaţă, datorită eroziunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Diabas, fr. diabase)
1. rocă magnetică efuzivă, verzuie sau cenuşie, în care mineralele componente sunt transformate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)
1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor şi transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră preţioasă, ca abraziv etc.
2. unealtă formată dintr-o bucăţică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se foloseşte la tăiatul sticlei.
3. linguriţă de metal cu suprafaţa exterioară acoperită cu ţăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică.
4. cel mai mic corp de literă de tipar.
5. extremitatea inferioară a fusului unei ancore.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inorganique)
1. care nu este organizat ca animalele sau plantele; anorganic.
2. califică corpurile care nu sunt organizate și care pot crește numai prin juxtapunere, cum ar fi mineralele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. minéralogie, germ. Mineralogie)
1. ştiinţă care studiază mineralele ce intră în constituţia globului terestru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. minéralurgie)
1. știință care studiază aplicarea cunoștințelor mineralogice în industrie; arta de a trata mineralele pentru a le face mai utile.