Dictionar

mineralier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minéralier)

1. navă specială pentru transportul de minereuri.
 

mineraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. minéraliser)

1. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma în mineral.
2. tr. a modifica apa prin descompunerea substanțelor minerale.
3. a da aspect de mineral.
 

mineralizație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minéralisation)

1. mineralizare.
2. depozitare a unor substanțe minerale în țesuturile vii.
 

mineralizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. minéralisateur)

1. adj. care preface un metal în mineral, combinându-se cu el; mineralizant.
2. s. n. substanță care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale.
 

clarit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clarite)

1. constituent al cărbunilor minerali, dintr-o masă transparentă de granule foarte mici.
 

compost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compost)

1. îngrășământ din resturi organice și compuși minerali, supuși unui proces de fermentație lentă.
 

dentină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dentine)

1. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu.
 

guașă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gouache)

1. culoare dintr-un amestec de pigmenți minerali cu gumă arabică și miere, în pictură.
2. tablou executat în guașă (1).
 

hidroceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocellulose)

1. produs prin hidroliza parțială a celulozei, sub acțiunea acizilor minerali.
 

mineralizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. minéralisateur)

1. adj. care preface un metal în mineral, combinându-se cu el; mineralizant.
2. s. n. substanță care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale.