minereu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minerai)

1. aglomerare de minerale în compoziţia cărora se găsesc metale, metaloizi.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

actiniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinium)

1. element chimic radioactiv din minereurile de uraniu.

aglomerat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglomérat)

1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obţinut prin aglomerarea minereurilor.

aglomerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglomérateur)

1. instalaţie pentru aglomerarea minereurilor.

amalgama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amalgamer)

1. a face un amalgam (1).
2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul şi argintul din minereuri.
3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.

amalgamator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amalgamateur)

1. utilaj pentru extragerea aurului din minereuri.