Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrocher)
1. a agăţa, a prinde din mers.
2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)
1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.
5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.
6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.
8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bandy)
1. joc sportiv, asemănător cu hocheiul pe gheaţă, care se practică cu mingea în loc de puc în ţările scandinave, Anglia etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. basket)
1. s. n. joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coş fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal.
2. s. m. pl. încălţăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. basket-ball; din engl. basket „coș” + ball „minge”)
1. sport care opune două echipe de cinci jucători, care se străduiesc în timpul foarte scurt (30 de secunde) în care o echipă are dreptul de a păstra mingea, să marcheze puncte prin aruncarea mingii în coșul echipei adverse; baschet.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. centrer)
1. tr. a aşeza, a fixa în/pe centru sau într-o poziţie corectă (o piesă).
2. (fig.) a îndrepta către un anumit scop, a grupa.
3. a regla două sau mai multe maşini care funcţionează cuplate.
4. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) în careul de la poartă.