Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. miniaturismo)
1. miniaturistică; preocupare pentru aspectele miniaturale, delicate ale realităţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. miniaturiste)
1. pictor de miniaturi.
2. scriitor care descrie cu fineţe şi sensibilitate aspecte ale realităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (miniatură + -istică)
1. arta de a executa miniaturi; miniaturism.
2. studiul miniaturilor de pe vechile manuscrise.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. miniaturiser)
1. a da (unui lucru) dimensiuni miniaturale; (p. ext.) a reda în proporţii reduse.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. animalculiste)
1. (adept) al animalculismului; spermatist.
2. s.m. biolog preformist din secolele XVII-XVIII, care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enluminer)
1. a orna cu litere pictate, viniete, miniaturi.
2. a împodobi cu ornamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. chip)
1. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élisabéthain)
1. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci.
2. stil ~ = stil al Renașterii engleze dezvoltat prin adăugarea unor elemente eterogene pe fondul tradiției gotice anterioare (construcții de o simetrie strictă, excesiv ornamentate, portretul și arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatică e reprezentată de teatrul lui Marlowe și Shakespeare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. microcassette)
1. casetă audio miniaturizată utilizată pe scară largă în secolul al XX-lea pentru înregistrarea vocii (dictafon, robot telefonic etc.); minicasetă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. microélectronique, engl. microelectronic/s/)
1. adj. referitor la microelectronică.
2. (despre dispozitive electronice) cu grad înalt de miniaturizare.
3. s. f. ramură a electronicii care studiază miniaturizarea continuă a circuitelor şi aparatelor electronice.