Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. minimal)
1. minim.
2. program (sau plan) ~ = program (sau plan) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime, ce trebuie îndeplinite în prima urgență; preț ~ = prețul cel mai mic cu care se poate vinde o marfă; artă ~ă = curent artistic care îmbină pictura cu sculptura, reducând totul la elementele esențiale (formele geometrice).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. minimalisieren; minimal + suf. -iza)
1. a reduce la minim, a micşora importanţa, valoarea; a subaprecia; a minimiza.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (minimaliza)
1. acțiunea de a minimaliza și rezultatul ei; minimizare.
2. diminuare a valorii, a importanței cuiva sau a ceva.
3. (antonime) maximalizare, maximizare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (minimaliza)
1. redus la minimum ca importanță, valoare et cetera; bagatelizat, diminuat, minimizat.
2. (antonime) maximizat, maximalizat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. bagatellisieren)
1. a diminua importanţa unui lucru; a subaprecia, a minimaliza, a desconsidera.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classème)
1. ansamblu de trăsături semantice minimale ale unei unităţi lexicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contexte, lat. contextus)
1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere.
2. ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme.
3. cuprins.
4. (fig.) ansamblu de circumstanţe care însoţesc un eveniment; conjunctură, situaţie specifică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. externality)
1. atitudine de minimalizare a efectelor economice negative generate de poluare asupra resurselor mediului ambiant.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. maximaliser)
1. a duce până la punctul cel mai înalt, a acorda cea mai mare valoare; a deveni maxim; a maximiza.
2. (antonime) a minimaliza, a minimiza.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. minime, lat. minimus)
1. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal.
2. s. f. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcții.
3. centru de joasă presiune atmosferică.
4. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg.
6. ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii.