Dictionar

deminor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démineur)

1. (mar.) membru al echipajului însărcinat cu deminarea.
 

laminor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laminoir)

1. instalație compusă din cel puțin doi cilindri care se rotesc în sens contrar, cu ajutorul căreia metalele și aliajele sunt transformate în lame, în fire etc.
2. mașină care subțiază și omogenizează fibrele textile.
3. mașină cu care se fărâmițează anumite materiale pentru pregătirea pastei de argilă, a nisipului de concasor etc.
 

minor, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. mineur, lat. minor)

1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat.
2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab.
3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII).
4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul minor.
 

minorant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Minorante)

1. (mat.) element egal, sau mai mic decât oricare dintre elementele unei mulțimi.
 

minorat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Minorat)

1. vârsta, situația unui minor și durata acesteia.
2. stare a persoanei minore; minoritate, minorenie.
3. (anton.) majorat.
 

minorit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Minorit, it. minorita, fr. minorite)

1. călugăr franciscan.
 

apartheid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. apartheid)

1. politică rasistă de discriminare dusă de minoritatea albă împotriva majorității populației de culoare din Africa de Sud.
 

asumpție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assomption, lat. assumptio)

1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune.
2. (log.) premisă minoră.
 

bluming

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. blooming)

1. laminor pentru obținerea blumurilor.
 

cajă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cage)

1. ~ de laminor = cilindri de lucru și de sprijin ai unui laminor.
 

compars

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comparse, it. comparsa)

1. personaj mut sau cu rol minor în teatru; figurant.
2. (fig.) cel care joacă un rol neînsemnat într-o afacere; om de nimic.
 

corecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. correction, lat. correctio)

1. corectare a unui calcul, a tirului etc.
2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicațiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.
3. epanortoză.
4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.
5. casă de ~ = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori.