Dictionar

Rezultate secundare (Minori.):

Minorit

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Minorit, it. minorita, fr. minorite)

1. călugăr franciscan.


Minoritar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. minoritaire)

1. care reprezintă o minoritate.

2. (s. m. f.) membru al unei minorităţi politice sau naţionale.


Minoritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. minorité, lat. minoritas, germ. Minorität)

1. partea (cea) mai mică dintr-o colectivitate.

2. în ~ = în inferioritate numerică.

3. (jur.) minorat.


Apartheid

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. apartheid)

1. politică rasistă de discriminare dusă de minoritatea albă împotriva majorităţii populaţiei de culoare din Africa de Sud.


Corecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. correction, lat. correctio)

1. corectare a unui calcul, a tirului etc.

2. cantitate care trebuie adăugată sau sesizată din indicaţiile date de un instrument de măsurat pentru a compensa erorile.

3. epanortoză.

4. pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.

5. casă de ~ = loc unde îşi execută pedeapsa infractorii minori.


Iredentism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. irrédentisme, it. irredentismo)

1. concepție politică anexionistă și naționalistă, apărută în Italia după 1870, care revendica anumite teritorii (Istria, Dalmația) rămase sub stăpânirea austriacă.

2. orice mișcare politică naționalistă ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii unde conaționalii lor sunt în minoritate.

3. (var.) (imp.) iridentism.


Laminator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lamina + -tor)

1. muncitor calificat în operaţii de laminare; laminorist.


Manierism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maniérisme)

1. lipsă de naturalețe în comportare, afectare, afișare a unui mod de a fi altfel decât în realitate.

2. ansamblu de procedee și mijloace de expresie formaliste în realizarea unei opere literare sau artistice, care cultivă eleganța și rafinamentul, jocul nelimitat al fanteziei.

3. formă de artă practicată mai ales în Italia în sec. XVI și XVII, prin efecte picturale rafinate, adresându-se unei minorități cultivate în materie artistică și literară.

4. comportament gestual afectat, la unii schizofrenici.


Ministru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ministre, lat. minister)

1. membru al unui guvern care conduce un minister.

2. (bis.) preot.

3. ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriţi.

4. pastor al cultului protestant.