Dictionar

Rezultate secundare (Mintal):

Mintal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mental, lat. mentalis)

1. referitor la minte; care se face în minte.

2. debil ~ = persoană deficitară din punctul de vedere al intelectului.

3. alienaţie = nebunie.

4. (var.) mental.


Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.


Acromanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromanie)

1. grad extrem de alienaţie mintală.


Alienat, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. aliéné, lat. alienatus)

1. (suferind) de alienaţie mintală.


Alienist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aliéniste)

1. medic specializat în tratamentul bolilor mintale; psihiatru.


Amenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amentia)

1. stare amentivă; tulburare mintală.


Amoc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)

1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.

2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.

3. (var.) amok.