Dictionar

abalienare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
 

alienist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aliéniste)

1. medic specializat în tratamentul bolilor mintale; psihiatru.
 

antipsihotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipsychotique)

1. (medicament) care permite controlul halucinațiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.
 

autoecolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. autoecholalia)

1. simptom al unor boli mintale în repetarea stereotipă a propriilor cuvinte.
 

esicasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. esicasmo)

1. doctrină mistică monahală care propaga descoperirea sensibilă a divinității cu ajutorul anumitor tehnici fiziologice și mintale de concentrare.
 

etnopsihiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ethnopsychiatrie)

1. studiul bolilor mintale în raport cu faptele sociale proprii culturilor primitive și societăților industriale.