OK
X
minuțiozitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (minuţios + -itate)
1.
însușirea
de
a
fi
minuțios;
minuție.
conștiincios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. consciencieux)
1.
care
este
scrupulos;
care
este
harnic,
meticulos;
care
își
face
datoria;
corect,
cinstit.
2.
care
se
străduiește
să
se
conformeze
cu
scrupulozitate
cerințelor
conștiinței
morale
sau
profesionale.
3.
care
este
făcut
cu
conștiință,
cu
aplicare
și
minuțiozitate;
făcut
cu
scrupulozitate.
4.
(antonim)
neconștiincios.
meticulozitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. méticulosité)
1.
însușirea
de
a
fi
meticulos;
minuțiozitate.
minuție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. minutie)
1.
aplicare
atentă,
grijă
acordată
celor
mai
mici
detalii;
minuțiozitate.
2.
(înv.)
lucru
mic,
detaliu
neimportant,
nesemnificativ.
pedantism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. pédantisme)
1.
paradă
de
erudiție,
minuțiozitate
excesivă
și
formală;
comportamentul
pedantului.
2.
exprimare
în
termeni
pretențioși,
fără
conținut.
3.
gravitate
în
chestiuni
de
mică
importanță.
4.
(sinon.)
pedanterie.
dichisit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dichisi)
1.
(uneori
peiorativ)
care
este
îmbrăcat
cu
multă
îngrijire,
cu
gust,
frumos;
gătit,
împodobit.
2.
(despre
lucruri)
aranjat
cu
multă
migală
și
minuțiozitate.