Rezultate secundare (Mirare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoadmira)
1. faptul de a se autoadmira; (rar) autoadmirat.
2. admirare de către sine însuși.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)
1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. surprise)
1. faptul de a lua pe cineva prin surprindere; întâmplare neaşteptată, neprevăzută.
2. plăcere, bucurie neaşteptată făcută cuiva; cadou.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (uimi + -tor)
1. care uimește (prin calitățile sau valoarea ce are); care produce mirare; surprinzător, uluitor.
2. care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (holba)
1. acțiunea de a (se) holba și rezultatul ei; holbat.
2. deschiderea mare a ochilor de mirare, uimire, spaimă etc.
3. (fig.) privire plină de ură, spaimă sau mirare.
4. (fig.) curiozitate prea mare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + dumerire)
1. starea celui nedumerit; uimire, nelămurire, mirare.
2. (var. reg.) nedomerire, nedomirire.
3. (antonime) dumerire, lămurire.
Parte de vorbire: s.f. (popular)
Origine: (beli)
1. acțiunea de a (se) beli și rezultatul ei; belit.
2. curățare de piele; jupuire, julire.
3. curățare de coajă; decojire.
4. faptul de a face ochii mari privind prostește, cu mirare.