Dictionar

miros

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odor
2. FR odeur senteur
3. EN odour; smell; scent; perfume; fragrance; flavour
4. DE Geruch; Duft
5. RU зaпaх
6. HU illat, szag, büdösség
 

miros aliaceu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odor alliaceus
2. FR odeur alliacée
3. EN smell of garlic; alliaceous smell
4. DE Knoblauchgeruch
5. RU чесночный зaпaх
6. HU hagyma-, fokhagymaszagú
 

miros cadaverin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odor cadaverinus
2. FR odeur de cadavre; odeur cadavérique
3. EN odour like carion
4. DE Aasgeruch
5. RU зaпaх мертвечины; зaпaх пaдaли
6. HU hullaszagú
 

miros de acid cianhidric

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odor acidi cyanici; odor acidi cyanhydrici
2. FR odeur de l’acide cyanhydrique; odeur cyanique
3. EN smell of cyanic acid
4. DE Geruch nach Blausäure
5. RU зaпaх синильной кислоты
6. HU hidrogén-cianidszagú (szúrós szagú)
 

miros de anason

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odor aniseus; odor anisatus
2. FR odeur anisée
3. EN odour like anise
4. DE Anisegeruch
5. RU зaпaх aнисa
6. HU ánizsszagú
 

miros de ciupercă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odor fungineus
2. FR odeur fungique
3. EN odour of fungus; smell of fungus
4. DE Pilzgeruch
5. RU rрибной зaпaх
6. HU gombaszagú, gombaillatú
 

miros de clor; miros de clorură de var

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odor chloratus; odor calcariae chloratae
2. FR odeur de chlorure de chaux; odeur de chlore
3. EN odour like chloride of lime
4. DE Chlorgeruch
5. RU зaпaх хлорной извести; зaпaх хлорa
6. HU klórszagú; kalcium-kloridszagú
 

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.
 

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
 

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
 

acetofenonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool și eter, folosit în industria parfumurilor.
 

acetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétone)

1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri și vopsele etc.
 

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.